“Poveste de Crăciun” de Charles Dickens, editura Corint Junior, 2019, într-o ediție de 176 pagini complet ilustrată., complet ilustrată, 174 pagini, copertă cartonată.
Ilustrații realizate în tehnică mixtă de grafit pe hârtie și pictură digitală.
Din 1843 de când a fost publicată prima dată, “A Christmas Carol” de Charles Dickens a fost spusă în toate felurile în care oamenii au știut și știu să-și spună povești: cărți mai mult sau mai puțin ilustrate, BD, reviste, teatru, teatru radiofonic, teatru de păpuși, musical, film, animație, în orice fel de abordare: fidelă sau reinterpretată, fastuoasă sau minimalistă. Mereu amuzantă, mereu înfiorătoare, mereu magică. Toate personajele sunt iconice în pachetul de repere culturale ale părții noastre de glob. Dincolo de influnța masivă a exportului de cultură britanică, cred că are legătură cu obiceiul de introspecție pe care toți îl practicăm în preajma sărbătorilor de Crăciun și Anul Nou. Mesajul merită auzit mereu: perioada Crăciunului este un moment bun să ne amintim ce contează cu adevărat și niciodată nu e prea târziu să ne schimbăm!
Am avut marea bucurie să ilustrez și eu această poveste acum câțiva ani cu multă dăruire, entuziasm și neliniște, o experiență intensă care m-a marcat și pe care o retrăiesc de fiecare dată când văd cartea.
Pentru “Poveste de Crăciun” am căutat o copertă care să anunțe zgomotos de la prima vedere atmosfera sărbătorilor de iarnă ce pătrunde întreaga poveste. Cum Scrooge nu este doar personajul principal al cărții, ci îi depășește cu mult limitele, devenind el însuși un reper cultural și referință, nici el nu putea să lipsească de pe copertă.
Am ales să îl aduc pe Scrooge în prim plan cu o siluetă recognoscibilă, izolată în umbră de fastul de lumină din vitrina unei băcănii de epocă și în contrast cu oamenii binedispuși din jur, inspirată de descrierile migăloase cu care Dickens pensulează imagini asemănătoare în text. De asemenea am dorit să vibrez estetica sărbătorilor de Crăciun mai ales prin schema cromatică care are pe coperta cu titlul roșu și verde în contrast, culori clasice ale sărbătorilor de iarnă. Restul compoziției este înnecată în albatrul-violet al unei nopți ce lasă să strălucească culorile în lumina galbenă, pe alocuri aprinsă în nuanțe de oranj ca să sublinieze și mai mult contrastul rece-cald.
Evident, răsfățul de a bibili fiecare detaliu, de la reflexiile de lumină pe borcanele de pe rafturi la merele și cepele din panere, a fost micul cadou pe care mi l-am făcut mie.
Cum trebuie spusă povestea? Este prima și cea mai grea întrebare la care trebuie să-mi răspund înainte de a pune creionul pe foaie.
“Poveste de Crăciun” este o scriere care cere ilustrație, cere să aprindă imaginația așa cum face și vocea lui Dickens. În același timp este o poveste puternic ancorată în timpul și locul său – Londra victoriană. Inevitabil, nu poți spune povestea fără decorul de epocă, cu ale cărui referinţe – fie ele arhitecturale sau gastronomice, de modă vestimentară sau de etichetă socială – eram familiarizată cu mult înainte de începerea proiectului, pasionată fiind de literatura şi filmele de epocă.
Fiindcă s-a ales un format de peste 170 de pagini complet ilustrat am avut suficient spațiu de desfășurare și am decis să construiesc macheta de carte ca pe un parcurs cinematografic, secvenţă cu secvenţă şi cu mare libertate de încadrare. L-am urmat pe Scrooge peste tot, din biroul lui întunecos până la petrecerile de Crăciun ale tinereții, din golul sigurătății sale până în căldura familiei Cratchit, din forfota festivă a străzilor cu magazine în prag de sărbătoare până în măruntaiele sărăciei victoriene, repoziționându-mi adesea “camera” ca să cuprind cadre largi, generos detaliate. Alternanța interior/exterior cu consecințele ei cromatice aduce diversitate și ritm narațiunii vizuale. Poziționarea camerei mai jos sau mai sus de nivelul ochiului, uneori aduce un plus de dramatism, alteori este doar un mod de a cuprinde un cadru cât mai larg, de atmosferă. Uneori am simțit nevoia să focalizez pe expresiile personajelor, în special emoțiile lui Scrooge, alteori am căutat chiar imaginea văzută prin ochii acestuia.
Cele cinci ilustrații care marchează deschiderea fiecărui capitol au fost primul lucru pe care l-am stabilit când am început să lucrez și au rolul de a pregăti cititorul pentru experiența care urmează. Am folosit elemente grafice specifice fiecăruia dintre cele patru spirite cu care Scrooge se aventurează în prezent, trecut și viitor, ca la final totul să se încheie într-o panglică de catifea roșie, simbol clasic și recognoscibil al Crăciunului de atunci și de acum.
Puse împreună, cred că sintetizează foarte bine tonul poveștii în totalitate și succesiunea de emoții prin care trece cititorul urmându-l pe Scrooge.
Am căutat să aduc în echilibru sumbra poveste cu fantome care este coloana vertebrală a scrierii și care produce fiori pe șira spinării, cu atmosfera luminoasă de Crăciun, așa că mi-am făcut loc să adaug detalii de sărbătoare. Pe lângă deliciile culinare pe care le scoate în evidență Dickens, am aduagat și detalii specifice sărbătorilor cum este bradul împodobit, care nu apare expres în text, dar care completează atmosfera de epocă și imaginea simbolică a sărbătorilor din ochiul cititorului contemporan. În perioada în care Dickens a publicat povestea lui Scrooge, publicul burghez britanic tocmai prinsese moda împodobirii bradului de sărbători, obicei provenit din zona germanică, popularizat de căsătoria reginei Victoria cu prințul Albert și susținut de obiceiurile de consum ale Angliei puternic industrializate, practic începuturile tradiției de a împodobi bradul de Crăciun așa cum îl știm și noi azi.
Ilustrații realizate în tehnixă mixtă: grafit pe hârtie și culoare în pictură digitală.