” Au tras ei ce au tras, au făcut ei cum au făcut ș-au scos ridichea din pământ. Ridichea aceea mare, mare, cât capul omului, și mai mare, cam cât casa de mare. Acuma, ce să faci cu un așa mare noroc scos din pământ? S-au spetit de au cocoțat-o în căruță și hai la târg s-o vândă!
-Măi moșule, nu mai bine o ciopârțeam la noi în curte cu barda, o puneam frumos la murat ș-o dădeam la putină, că mușterii se găseau.
-Măi babă, din putină nu se vede ce mare este. La ce folos dacă nu vede tot târgul?!”
